Ce înțelegem greșit despre relațiile sănătoase?

Majoritatea dintre noi, dacă nu chiar toți, intrăm într-o relație având deja o idee despre cum ar trebui să arate iubirea. Aceste convingeri vin din familia în care am crescut, altele din filme, cărți, experiențele prietenilor sau, mai nou, din ceea ce vedem pe rețelele sociale. O parte ne ajută să construim relații apropiate, iar altele creează așteptări greu de îndeplinit și ne fac să credem că, dacă relația noastră nu arată într-un anumit fel, înseamnă că ceva este în neregulă. O parte dintre aceste credințe le vom aborda în cele ce urmează.

1. Într-o relație sănătoasă nu există conflicte

Probabil că acesta este unul dintre cele mai răspândite mituri despre relații. Atunci când apar certuri, mulți oameni încep să se întrebe dacă sunt cu persoana potrivită, când de cele mai multe ori aceste contexte ne arată străduința celuilalt de a-și îndeplini propriile nevoi, chiar dacă o face într-un mod care pe noi ne doare. Conflictele apar atunci când doi oameni au nevoi, perspective sau așteptări diferite, ceea ce este firesc. Intrând într-o relație de cuplu, nu devenim extensia celuilalt, nu începem să gândim, simțim și să acționăm la fel.
Diferența dintre o relație sănătoasă și una nesănătoasă nu este dată de prezența conflictelor, ci de modul în care acestea sunt gestionate. Putem avea conflicte și, în același timp, să păstrăm respectul, curiozitatea și disponibilitatea de a repara relația atunci când ne-am rănit.

2. Trebuie să mă vindec complet înainte să intru într-o relație

În ultimii ani am auzit tot mai des ideea că este bine să fim complet vindecați înainte de a construi o relație. Și chiar înțeleg pe deplin această perspectivă deoarece o aveam și eu. Intenția din spatele mesajului este una bună, ne vorbește despre asumarea responsabilității propriilor dificultăți. Totuși, oamenii nu se vindecă ei singuri, pentru că nu ei singuri s-au rănit de-a lungul timpului. În relații învățăm cum să ne criticăm, cum să evităm, cum să ne certăm și cum să ne abandonăm noi pe noi. Tot în relații vom învăța cum să fim blânzi cu noi, cum să fim curajoși, cum să ne încurajăm sau sau să ne apreciem și cum să ne ținem partea. Aici un aspect foarte important, nu partenerul ne învață, ci e alături de noi în timp ce noi învățăm să facem asta, deci nu punem responsabilitatea pe el.

3. Dacă relația este sănătoasă, nu trebuie să punem limite

Îmi pare că discuțiile despre limite apar atunci când apar și problemele. În realitate, ele sunt prezente în orice relație apropiată. Noi avem limite „din oficiu” atunci când intrăm într-o relație, chiar dacă nu le vedem așa: „Nu rămân în situații în care sunt jignit”, „Plec atunci când cineva ridică tonul.”, „Opresc discuția atunci când persoana din fața mea devine agresivă.” etc. Acestea sunt exemple de limite, pe care noi ni le setăm pentru noi înșine și cu care venim și în relația de cuplu. Este de așteptat și firesc să avem limite deoarece ele subliniază ce este important pentru noi, ce putem accepta și ce ne rănește. Nenumăratele studii, dar și exemplele de zi cu zi, ne arată că relațiile în care oamenii pot pune limite cu respect sunt adesea cele în care apropierea este mai mare. Atunci când nu ne este teamă să spunem „nu”, relația nu mai este construită pe teamă sau pe obligație, ci pe alegere.

4. Într-o relație sănătoasă nu trebuie să cer ceea ce am nevoie

Mulți dintre noi am crescut cu ideea că iubirea adevărată înseamnă să fim înțeleși fără prea multe explicații și cerințe. Dacă partenerul ne iubește suficient, ar trebui să știe când suntem triști, ce avem nevoie sau ce ne deranjează. De ce? pentru că „dacă mă iubește, va fi atent la mine și din mai multe experiențe el va intui când eu am o nevoie”. În realitate, nimeni nu poate citi gândurile celuilalt. Nici măcar când suntem bebeluși aceste cerințe nu se îndeplinesc. A spune ce ai nevoie, ce vrei să primești, intră în responsabilitățile tale, nu e un semn al unei relații care merge prost. Faptul că partenerul intuiește și oferă este un lucru foarte frumos și arată multă grijă și atenție. Însă nu va putea face asta de fiecare dată, e și el om.

5. Dacă mă iubește, mă va accepta exact așa cum sunt

Aceasta este o capcană în care cad multe cupluri. Cred cu tărie că este important să facem o diferență între persoană și comportamentele ei. Într-o relație sănătoasă, acceptarea se referă la valoarea celuilalt ca om. Pot să te iubesc pe tine ca om, dar să nu accept modul în care te comporți. Dacă partenerul meu ridică tonul în timpul unei discuții, pot să înțeleg că este furios sau copleșit și, în același timp, să îi spun că nu pot să continui discuția dacă vorbește în felul acesta cu mine doarece mă rănește. Accept emoția pe care o trăiește, dar nu înseamnă că trebuie să accept și modul în care alege să și-o trăiască, dacă asta mă afectează pe mine.
Majoritatea dintre noi evităm astfel de conversații de teamă că vom părea critici sau că îl vom face pe celălalt să creadă că nu este suficient de bun. În realitate, relațiile sănătoase lasă loc și pentru feedback, și pentru schimbare. Nu pentru că unul dintre parteneri trebuie modelat după dorințele celuilalt, ci pentru că amândoi cresc în interiorul relației.

6. Dacă partenerul mă rănește, înseamnă că nu mă iubește

În orice relație apropiată există momente în care ne rănim reciproc. Uneori din neatenție. Alteori pentru că reacționăm din propriile frici, oboseală sau neputință. Fiind oameni suntem supuși la greșeli și imperfecțiune, este normal ca cele două să apară și în relațiile de cuplu. Desigur, asta nu justifică orice comportament și nici că trebuie să rămânem în relații în care suntem răniți constant. Înseamnă doar că iubirea nu îi face pe oameni perfecți. Dacă ne oprim doar la cât suntem de răniți e posibil să pierdem din vedere adevărul despre iubire. De cele mai multe ori „adevărata iubire” vine atunci când partenerul încearcă să repare greșeala.

Relațiile sănătoase nu sunt relații perfecte. Sunt relații în care doi oameni își permit să fie diferiți, să greșească, să își spună ce au nevoie și să învețe unul de la celălalt. De cele mai multe ori nu relația ne face să suferim cel mai mult, ci așteptările pe care le avem despre cum ar trebui să arate ea. Iar atunci când renunțăm la câteva dintre aceste mituri, facem loc unei relații mai reale, în care apropierea nu vine din perfecțiune, ci din disponibilitatea de a rămâne în contact unul cu celălalt, chiar și atunci când lucrurile devin dificile.